Alfonso al XIII, rege al Spaniei între 1886 și 1931, este (probabil) cel mai tânăr monarh care apare pe o monedă și singurul nominalizat vreodată la premiul Nobel. Rege de la naștere (tatăl său murise cu câteva luni înainte), apare pe primele monede din 1887, fiind apoi prezentat în perioada copilăriei și la 6 și la la 9 ani, în perioada când regentă a Spaniei era mama sa, Maria Christina de Austria.
Monedele din poză sunt de 5 pesetas, Spania trecând la sistemul 1 peseta = 100 centimos în 1868, cu valoarea de 5 pesetas numită 1 peso duro, 1 peseta echivalând cu 4,5 grame argint pur. Toate monedele sunt din argint 900, 25 grame, cu un diametru de 37 mm și 2 mm grosime.
Pe o față apare chipul regelui, cu inițialele gravorului șef GS (Gregorio Sellan Gonzales) sub bust, numele regelui, un an și două steluțe. Pe cealaltă față impresionanta stemă a Spaniei, titulatura de rege constituțional al Spaniei, valoarea și inițialele gravorilor.
O parte dintre monedele spaniole, inclusiv cele din perioada 1868 - 1892 au particularitatea de a avea pe o față scris anul (în imagine 1888, 1894, 1898), dar acesta nu este anul emiterii, ci anul autorizării. Anul baterii apare în cele două steluțe de sub chipul regelui, împărțit în grupuri de câte două cifre (cel mai vizibil ar fi la ultima monedă 18 - 98.
O mare variabilitate apare în inițialele gravorilor, anumite combinații apărând în anumiți ani, lucru care poate ajuta la identificarea falsurilor.
Vorbim de falsuri pentru că monedele de 5 pesetas au fost intens falsificate în perioada respectivă, estimările fiind de aproximativ un sfert din monedele în circulație. Falsurile, foarte bine realizate, în ateliere specializate sunt cunoscute ca "durros sevillanos", datorită unei presupuneri că vinovatul ar fi fost un nobil din Sevilla, sau "durros de Covían", după fabrica în care se presupune că au fost bătute.
Spre deosebire de alte falsuri, cele în discuție au fost bătute dintr-un aliaj de argint cel puțin la fel de bun ca originalele. Spre finalul secolului XIX importurile masive de argint din rămășițele coloniilor spaniole din America au fost atât de mari, încât valoarea acestui metal scăzuse enorm, estimarea fiind că de fapt valoarea intrinsecă a monedei de 5 pesetas (durro) era doar de 2,5 pesetas, incluzând cheltuielile de fabricație, ceea ce a făcut foarte tentantă falsificarea acestora, existând și supoziții că aceasta s-a făcut cu acordul guvernului. Identificarea pieselor false este foarte dificilă, printre indicii fiind menționate o greutate un pic mai redusă, cifra 5 de la valoare și litera F de la Alfonso un pic diferită și numărul liniilor din spatele crinilor din zona centrală a scutului.
Piesele false (contemporane, nu cele moderne) au valoare numismatică apropiată de cea a originalelor, dar impactul lor a fost atât de mare încât nu au mai fost emise niciodată monede de 5 pesetas de argint după 1899.
Bogdan Jovi
13.07.2021
#atlasulbanilor #numismaticapentrutoti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu